Textul arată că viața creștină și misiunea Bisericii nu pot exista fără asumarea Crucii. A fi misionar înseamnă a lupta împotriva egocentrismului, a accepta suferința, respingerea și nesiguranța pentru Hristos, cu smerenie și curaj.

Autorul avertizează asupra unui mare pericol: transformarea creștinismului într-o formă comodă, fără jertfă, care păstrează crucea doar ca simbol exterior, dar nu ca realitate trăită. Adevărata misiune nu înseamnă dominare, control sau extindere instituțională, ci slujire plină de iubire.

Scopul misiunii nu este „cucerirea” lumii, ci întruparea vie a Evangheliei în diferite contexte, prin formarea unor comunități în care harul și Tainele Împărăției lui Dumnezeu sunt trăite autentic.